Fundația structurală a turnurilor de protecție împotriva trăsnetului din oțel unghiular constă în selecția materialului și forma structurală a acestora. Oțelul unghiular, ca componentă principală, este fabricat de obicei prin procese de laminare la cald, cu o secțiune transversală-în formă de L. Această geometrie îi conferă rezistență ridicată la încovoiere și rigiditate la torsiune. Din punct de vedere mecanic, designul piciorului egal sau inegal al oțelului unghiular poate optimiza sarcinile în diferite direcții. De exemplu, folosirea oțelului cu unghi-picior egal la cele patru colțuri ale turnului ajută la distribuirea uniformă a sarcinilor vântului, în timp ce utilizarea oțelului cu unghi-inegală în zonele de concentrare localizată a tensiunilor poate îmbunătăți stabilitatea în direcții specifice. În ceea ce privește proprietățile fizice ale materialelor, oțelurile comune precum Q235 sau Q345 posedă suficientă conductivitate și rezistență mecanică. Limita de curgere și modulul lor de elasticitate determină în mod direct limita de deformare a turnului sub turbulențe atmosferice sau lovituri de fulgere.
Mecanismul de ghidare a energiei fulgerului al acestei structuri se bazează pe caracteristicile sale de conectare electrică. Componentele unghiulare din oțel sunt fixate împreună cu șuruburi sau sudate pentru a forma o cale conductivă continuă, iar întregul turn constituie un sistem paratrăsnet. Când intensitatea câmpului electric dintre nor de tunete și sol atinge o valoare critică, vârful turnului generează de preferință un lider ascendent datorită efectului de vârf, care formează un canal de descărcare după contactul liderului în jos. Când curentul trece prin turn, distribuția acestuia este afectată de efectul pielii. Curentul de trăsnet de înaltă-frecvență curge în principal de-a lungul suprafeței oțelului unghiular, ceea ce conferă oțelului unghiului o suprafață efectivă conductivă mai mare în comparație cu oțelul rotund. Sistemul de împământare utilizează o combinație de electrozi de împământare orizontali radiali și electrozi de împământare verticali pentru a dispersa curentul în solul adânc. Valoarea rezistenței de împământare trebuie de obicei controlată sub 10 ohmi pentru a îndeplini specificațiile de protecție împotriva trăsnetului.